Voluntariat– un act voluntar al unui individ sau al unui grup care acordă benevol timp și muncă pentru serviciul în folosul comunității
O regiune extrem de frumoasă a României, Bucovina de azi are de toate pentru a fi în topul destinațiilor turistice: oameni foarte primitori, mâncare bună, peisaje de vis, tradiții vii și istoria încă vizibilă sau doar amintită, cu lemn și piatră, case memoriale, muzee, cetăți, biserici și mănăstiri. Ar fi nevoie de multe zile să vizitezi câteva dintre aceste obiective, fiecare cu povestea și semnificația lui. Dar merită să o faci, fiindcă vei găsi cu siguranță ceva pe gustul tău: albastrul de la Voroneț, roșul de la Humor, verdele de la Sucevița, podul suspendat de la Cetatea Neamțului, fortificațiile succesive de la Cetatea de Scaun a Sucevei, florile maicilor sau picturile lui Grigorescu de la Agapia sau pe Eminescu și Creangă care îți pot veghea călătoria.
Muzeele întâlnite au și darul de a-ți prezenta sintetic viața și ocupațiile locuitorilor din aceste ținuturi. Poți vedea cum trăiau și cu ce se ocupau la Muzeul Satului Bucovinean de lângă Cetatea de Scaun și afli despre măiestria locuitorilor din “țara fagilor” chiar în Câmpulung Moldovenesc, la un Muzeu dedicat Artei Lemnului, fondat în anul 1936 (https://muzeulartalemnului.ro/).
În mijlocul acestor locuri încărcate cu tradiții și simboluri, se naște Bucovina Ultra Rocks (https://bucovinaultra.rocks/), concurs de alergare montană care pune în valoare zona într-un mod cu totul special. Aflat la a IV-a ediție, Bucovina Ultra Rocks (sau BUR cum este alintat) este unul dintre cele mai frumoase și importante concursuri de alergare montană de la noi din țară. Deși tânăr, BUR este ambițios: vrea să ajungă repede pe podiumul concursurilor de alergare montană și de ce nu, chiar să urce pe prima poziție.
Cu start în piața orașului din Câmpulung Moldovenesc, alergi pe poteci și goluri alpine, prin păduri (pentru câteva dintre curse inclusiv prin Codrul Secular Slătioara – Patrimoniu UNESCO) și bineînțeles, peste vârfuri montane – Rarău (1650m), Pietrosu Bistriței (1793m) și Giumalau (1857m). Pe traseu ai parte și de “semnătura” acestui concurs, la pièce de résistance, Runc. Cam 400m diferență de nivel pozitivă, concentrați în 1.3 km, aflat la finalul tuturor curselor, un loc numai bun de invocat demoni și sfinți, de zâmbit sau de plâns. Dar cu siguranță te poți bucura acolo sus, căci până la final mai ai de coborât doar 2.5 km, cu gândul la ceea ce ai realizat deja.
Pentru cei temerari, care au vrut să-și încerce puterile, anul acesta au rămas 5 curse – Rumble Rocks 16 km / 711m+, Rocky 33 km / 1968m+, Lady’s Rocks 48 km / 3200m+, 4 Summits 88 km / 5530m+ și Ultra Rocks 110 km / 6358m+. Spun temerari, fiindcă, indiferent de lungimea ei, nici o cursă nu este ușoară: nici chiar “un mic” Runc, care are propria lui cursă organizată în dimineața zilei de 28 iulie – Runc Challenge 5 km / 554m+. Și într-adevăr, îți trebuie curaj și multă determinare să iei parte la orice concurs de alergare montană, cu atât mai mult la unul care te provoacă cu multă diferență de nivel. Toți cei care participă sunt curajoși, iar cei care mai și termină cursele în care pornesc sunt de-a dreptul fantastici.
Acum 2 ani, mi-am încercat și eu puterile la BUR, când am simțit că 4 Summits mi se potrivește cel mai bine. Am trăit la propriu suferința fizică, incertitudinea mentală a pașilor rămași până la linia de finish, căldura, epuizarea, determinarea și bucuria împlinirii. Provocările pe care ni le asumăm aduc cu ele multe emoții, nu întotdeauna dintre cele mai plăcute. Eșecul este parte din viață, la fel cum este și succesul: suferința, bucuria și orice altă emoție asociată experiențelor noastre sunt doar condimentul fără de care nu putem merge mai departe, cele care fac într-un final ca toate experiențele să merite trăite.
Anul trecut, BUR avea în program o cursă și mai lungă, potrivită doar bestiilor: Beast 182 km / 9600m+! O provocare extremă chiar și pentru cei mai determinați alergători. S-a dovedit a fi o cursă prea grea pentru cei mai mulți înscriși, doar 6 terminând în primele 48 ore alocate. Am fost voluntari și anul trecut, la Şaua Negoiu (unde eu am împărțit întunericul și frigul nopții cu Cristian Bodea de la Cluj) și la stația Meteo Rețitiș (2021m, unde curajoșii mei au ghidat concurenți cu frontala, le-au uscat hainele pe sobă și i-au încurajat/ajutat să meargă mai departe). Când am încheiat BUR 2022, ne-am spus că vom reveni cu siguranță. A fost o experiență frumoasă, intensă, plină de adrenalină și emoție. Așadar, ne-am oferit toți 4 voluntari și pentru 2023.
Prin iunie, Vasile, coordonatorul voluntarilor de la BUR, îmi spunea că ne-a pregătit ceva special: vom fi prezenți în ultimul punct de control înainte de sosire, martori la emoția tuturor concurenților care ajung sus, pe Runc! La baza Runcului era anul trecut un punct de hidratare, cu berea locală Kimpolung care stătea în apa rece a pârâului și aștepta concurenții însetați ca o picătură de apă magică care te ajută să învingi balaurul. Anul acesta, fără bere la Pârâul Mesteacăn, dar suficientă după ce treci de Runc.
BUR 2023 aduce la start peste 1000 de concurenți, din 22 țări. Motivele pentru care vrei să iei parte la un astfel de eveniment, sunt diverse: unii vin cu dorința de a încerca ceva nou; alții, veterani în ale competițiilor de alergare, cu gândul la performanță; unii cu speranța că vor ajunge la finish; alții cu încrederea că vor fi mai buni ca anul trecut, că se vor autodepăși sau că vor urca pe podium.
Nu există un clasament oficial al alergătorilor pe traseu montan, doar o încercare ITRA (International Trail Running Association) de a grupa cumva performanța sub aceeași umbrelă și de a acorda fiecărui alergător un scor care să ofere un indiciu despre performanțele acestuia. Nu este tocmai perfectă, dar această abordare a ITRA este cea mai bună încercare de până acum.
Anul acesta, BUR aduce la start 2 alergători cu scor ITRA Performance Index de peste 850, adică foarte foarte buni: Pau Capell (Spania, 891), Robert Hajnal (România, 871). Scorurile astea nu spun multe despre alergători în sine, dar dacă e să le explici cumva, pe scurt, ai putea spune că ambii au la activ multe competiții câștigate, că știu ce înseamnă performanța, că sunt profesioniști. Nu degeaba sunt cap de afiș al competiției și un motiv justificat de mândrie al oricărei competiții de alergare! Până la urmă, Capell este cel mai valoros alergător montan din lume care ne-a vizitat țara și a luat parte la o competiție de alergare montană: Bienvenido, Pau!
Ajungem la Câmpulung spre seară, trafic greu, weekend de concedii. Ratăm două ședințe ale voluntarilor, dar îi întâlnim pe Vasile și pe Mateo care ne pun repede la curent cu cele câteva detalii organizatorice. Sarcina noastră e simplă: doar punct de control, ultimul din cursă, unde scanăm concurenții ca să dovedim că au urcat Runcul și le urăm drum bun către finish, de care îi mai despart cam 2.5 km de coborâre, nu tocmai ușoară. Dar dacă au trecut de noi, restul e floare la ureche: se aude muzica, se simte sărbătoarea, e miros de petrecere, voie bună, cu gândul la Kimpolung, iar ultimii kilometri trec repede.
Îl întâlnesc și pe Paul, care arată chiar bine după un efort organizatoric demn de laudă. Dar pentru el, ca și pentru mulți alții implicați în organizare, încă nu e gata. Dimpotrivă, odată cu startul de la 110k, începe cu adevărat Bucovina Ultra Rocks, 2023.
Ne ducem spre cazare, o pensiune așa și așa din Sadova, dar nu facem mult caz de asta: sunt mii de oameni cazați prin zonă, “mâine” se arată lung, așa că orice oportunitate de a ne odihni e binevenită. Apuc să revin în piața centrală din Câmpulung Moldovenesc, tocmai la timp pentru a prinde startul la 110k, de la ora 23. Sunt curajoși, emoționați și cu speranță: îi așteaptă peste 17 ore de concurs, cel puțin o noapte pe traseu, căldura incredibilă de a doua zi și vreo 6400m de nivel. Din orice punct ai privi, e greu spre foarte greu.
Îl întâlnesc pe Ionuț, cu numărul 1 de concurs. Ne spune că s-a “înrolat” imediat ce a primit mail că s-a dat drumul la înscrieri. E vesel, dar nu e sigur cum va decurge cursa. Nimeni nu știe, fiindcă, contrar a ceea ce ne este sugerat uneori, nimeni nu cunoaște viitorul. Pentru Ionuț de exemplu, cursa se va opri pe la km 60: dar acesta este un motiv numai bun să încerce din nou la anul!
Dimineață, pornim spre zona de start, lăsăm mașina la Pârâul Mesteacăn și cu un rând de bagaje, atacăm Runcul. Vom urca pe aceeași parte ca și concurenții și deci vom cunoaște toți 4 ce înseamnă această urcare (chiar dacă nu e la capătul altor zeci de kilometri de cursă). Pentru ai mei, va fi la propriu cea mai grea urcare din viața lor. Ștefan nu este tocmai refăcut după două intervenții chirurgicale care nu îl lasă să îndoaie picioarele așa cum ar vrea: dar este curajos și ambițios, și cu încredere în nebunia părinților lui. Când va ajunge peste câteva ore sus, pe Runc, va fi deja mult mai puternic și mai sigur pe propriile-i forțe.
După 100m în care ne obișnuim cu panta, îi las să urce singuri, căci mă grăbesc să ajung sus, las un rând de bagaje și cobor din nou la Mesteacăn să ridic scanerul și un nou rând de bagaje. La a II-a urcare, îi reîntâlnesc la 200 m sub vârf, fiecare dintre ei aproape de victoriile personale. Nu e deloc ușor, dar ne bucură succesul și împlinirea. Ca și în cazul concurenților, asumarea provocărilor și ducerea lor la bun sfârșit ne dă satisfacție, ne face mai puternici și încrezători că se poate.
“Practice isn't the thing you do once you're good. It's the thing you do that makes you good.” [Malcolm Gladwell, jurnalist și autor]
Nu trece mult timp și încep să apară concurenții.
Primul ajunge Pau Capell, vizibil cu resurse încă disponibile și aș spune chiar încântat de traseu. ¡Felicidades!, ¡buena suerte! și restul în engleză (e atlet internațional și asta nu e o problemă pentru el). E vesel, zâmbește, își face câteva poze cu fanii lui de pe vârf și începe coborârea spre finish.
La scurt timp, ajunge și Robert, pe care îl încurajăm ca pe “al nostru”. Nu e timp de fotografii, căci se grăbește să-l prindă pe Pau până la sosire. Vor termina deodată, împreună, ca doi buni prieteni.
Le dorim ambilor succes la UTMB, cea mai cunoscută competiție de alergare montană, un fel de campionat mondial al alergărilor montane de lungă distanță. Ne bucurăm să avem un Robert, acolo, printre cei foarte buni. Îmi aduc și acum aminte de 2018: urmăream cursa în direct pe telefon, pe mesele de beton dintr-o piață de zarzavat, cu emoția și entuziasmul la maxim și parcă tot nu-mi venea să cred, până la final că avem un 2 la UTMB! Succes Robert!
"No human is limited" - [Eliud Kipchoge, cel mai bun maratonist al tuturor timpurilor]
Rând pe rând, apar concurenții de la 48k, 33k, 110k și spre seară, cei de la 88k. Sute de oameni pentru care efortul fizic, determinarea mentală și suferința au căpătat azi valențe noi. Toți și-au întâlnit demonii, s-au agățat de iluzii și speranțe și au continuat să creadă în ei până la capăt. Sunt toți eroi și învingători, care merită aprecierea noastră!
O astfel de cursă nu se termină doar cu picioare tari: e nevoie de o minte cu care trebuie să te împrietenești, de o inimă cu care trebuie să crezi necondiționat în tine și de un sentiment de conservare pe care trebuie să îl domolești atunci când îți cere insistent să te oprești.
Îmi doresc să fac o fotografie fiecărui concurent care ajunge la noi: e felul de a spune: “Bravo! Felicitări! Suntem încântați că ne vedem chiar aici! Succes mai departe!”. Irina mă ajută să fotografiez și e încântată să surprindă emoția concurenților: “L-am prins cu mâinile în aer!” , “Mi-a zâmbit!” sau “Ce concentrată era!”. Empatia este o capacitate cu care te naști, dar experiențele personale rafinează felul în care percepem emoțiile din jurul nostru, chiar și la 10 ani.
Până la orele 21, lumina ne lasă să ne facem de cap, deși umbrele pădurii nu sunt cele mai prietenoase cu experimentele fotografice. Chiar și așa, reușim să fotografiem și să scanăm aproape 500 concurenți. Iar mai apoi, până spre orele 5 dimineața, vor veni alți concurenți, dâre de lumină în întunericul nopții, obosiți, dar bucuroși că pot fi pe lista celor care “au terminat”.
A II-a zi, la 9 dimineața, e start la cursa de 15 km și vom avea din nou aproape 200 de concurenți care ne vor vizita. Primul, e Robert, desigur. De data aceasta urcă repede, de-a dreptul aleargă pe finalul cățărării. Trece în mare viteză, dar apucă să ne mulțumească pentru că suntem tot acolo, pentru el și pentru ceilalți. Ne bucurăm să fim prezenți, voluntari pentru buna desfășurare a unui astfel de eveniment (30 ore pe Runc, un cort și neapărat voie bună).
Pe lângă confruntarea amicală dintre Pau și Robert, vedete în adevăratul sens al cuvântului, BUR aduce la start alergători de toate categoriile. Întâlnim doamne și domni, tineri și mai puțin tineri, veterani dar și novici în ale alergării. Călin, cel mai tânăr participant, are 11 ani; iar Teofil, cel mai titrat, are 76 ani. Ambii termină cu succes Rumble Rock, 15k! Exemple de determinare și ambiție!
Felicitări tuturor concurenților! Ați fost în aceste zile toți la superlativ!
Spre după masă, când toate cursele s-au încheiat, ne întâlnim organizatori și voluntari în Câmpulung, la un after party reușit. Voie bună și ușurare, căci competiția “a încheiat” cu bine cea mai de succes ediție de până acum: participarea cea mai numeroasă, fără incidente, cu vreme foarte bună, fără curse anulate, cu multă încredere în edițiile viitoare. Anul acesta, voluntarii au fost la înălțime, la propriu și la figurat: peste 150 au asigurat buna desfășurare, de la înscriere la predare kituri, în puncte de alimentare și hidratare, în puncte de control, de la start și până în cele mai îndepărtate puncte de pe traseu. Este evident că astfel de evenimente nu se pot desfășura fără voluntari!
Voluntariatul înseamnă comunitate umană unită de o pasiune comună, de un ideal sau pur și simplu de un crez. Aș recomanda tuturor alergătorilor să încerce măcar o dată experiența voluntariatului la unul dintre multiplele concursuri de alergare. Desfășurarea evenimentelor are altă măsură de timp, micile detalii capătă semnificații noi iar conexiunile umane devin cu totul speciale. Se spune că voluntariatul este o stare de spirit, că împlinirea pe care o trăiești nu o poți simți altfel decât acolo, parte din evenimente, alături de alți voluntari!
Dacă ai fost alegător la BUR 2023, s-ar putea să te regăsești pe Runc în paginile cu fotografii:
Dacă ți-a plăcut ceva din povestea noastră, poți lăsa un comentariu.
Text și fotografie: Dan (dt@fragmente.ro)
Felicitări pentru pasiune, pentru stilul redactării, pentru calitatea pozelor și pentru inițiativa blogului.🙂
Mulțumesc Dius pentru cuvintele frumoase!
Mi-au dat lacrimile. Oameni ca voi ne dau putere. Cu voi, știm ca putem construi dincolo de obstacole și furtuni.
Mulțumim!💜💛
Și noi mulțumim, pentru oportunitate. Felicitări pentru organizarea unei ediții deosebite a BUR!
Un mare multumesc, de fapt un multumim in numele tuturor alergatorilor – in primul rand pentru partea de voluntariat. Perfect de acord cu randurile scrise – clubul din care fac parte organizeaza un triatlon an de an: problema nu sunt banii sau sponsorii, ci gasirea voluntarilor pentru ca evenimentul sa mearga struna. In doilea rand multumim pentru poze – ne-ai smuls un zambet exact cand eram mai desfigurati :)) Multumim inca o data si numai bine!
Mulțumesc pentru comentariu Andrei și pentru confirmarea că fără voluntari, astfel de evenimente devin imposibile. Mă bucur pentru zâmbetul smuls, la finalul urcării.
Salutari de pe Runc.
Da….. foarte frumos scris si prezentat,sincere felicitari ,s-a vazut din primele cuvinte si priviri cand am ajuns pe Runc ca sunteti de acolo…din tablou.Inca odata un mare Bravooo ptr toata familia si ma bucur ca l-am cunoscut pe Stefan care in cele cateva minute cat am stat de vorba cu el mi-am dat seama ca nu am cunoscut un alt copil mai ambitios ca el…
Bravo inca odata ,ptr ceea ce faceti.
Mulțumim Florin pentru aprecieri dar mai ales pentru ajutorul pe care ni l-ai oferit cu atâta generozitate. Ne-am întâlnit doar puțin, dar exact în momentele foarte importante pentru noi! Bugy-ul tău e nemaipomenit. M-am gândit ulterior cu părere de rău că nu am apucat să îi fac măcar o fotografie. Rămâne pentru data viitoare 😉.
Am citit fiecare cuvant si l-am trait. Imi pare rau ca la aceasta ediție nu am fost prezent(i) , cu siguranta urcam Runcul cu mai mult entuziasm daca stiam ca esti in VÂRF.
In numele tuturor alergătorilor din Zalau, iti transmit multe felicitări si un mare MULȚUMESC pentru implicarea de care dai dovada. Ca alergator ne-ai facut mândri de multe ori…si sunt convins ca o vei mai face !
Cu multa stima si respect,
Cosmin Pasca.
Cosmin, cuvintele tale mă onorează și mă obligă: îți mulțumesc pentru gândurile bune, de acum și de-a lungul timpului.
Într-adevăr, fără zălăuani anul acesta la BUR. Mi-ar fi plăcut să vă încurajez cu mult entuziasm. Dar sunt sigur că împreună cu echipa ta, la edițiile viitoare veți fi o prezență mai mult decât binevenită. Felicitări pentru activitatea și rezultatele voastre, dar mai ales, pentru felul în care înțelegeți sportul și competiția!