Orientarea este o activitate sportivă care a luat naștere în Suedia și ulterior s-a răspândit în țările din Peninsula Scandinavă. De proveniență militară, era inițial o activitate care pregătea cadrele militare pentru orientarea în teren nefamiliar, folosind cât mai puține elemente ajutătoare: o hartă și o busolă. La fel ca și alte “tehnologii” cu origini militare, precum Internetul sau GPS-ul, Orientarea ajunge în spațiul public și este repede adoptată datorită accesibilității, dar și a utilității pe care o reprezenta pentru publicul general.
După răspândirea pe scară largă a busolei, concursurile de orientare au devenit o normalitate și datorită modului simplu de desfășurare a acestora. Pentru un teren necunoscut participanților, organizatorul pune la dispoziție o hartă topografică și amplasează pe acesta un număr de posturi de control pe care participanții trebuie să le atingă. În general, ordinea în care trebuie vizitate posturile este stabilită de organizator, dar există și varianta liber aleasă, care oferă posibilitatea participanților să își aleagă nu numai traseul între puncte, dar și ordinea în care acestea vor fi vizitate.
Hărțile cuprind aceleași semne peste tot în lume: curbe de nivel, vegetație, lacuri, drumuri, văi și diverse alte forme de relief. Adică elemente tridimensionale, fiecare cu simbolul propriu, pe o hartă 2D. De asemenea, pe hărți vei găsi referințe despre scară, legendă cu simbolurile folosite și bineînțeles, va fi evidențiat, elementul esențial al orientării, nordul magnetic.
Cel care atinge toate posturile de control în timpul cel mai scurt și în ordinea stabilită de organizator este câștigător.
Orientarea poate avea la bază diferite discipline sportive, cum ar fi alergarea, ciclismul sau schiul. Peste acestea se aplică abilitățile de orientare rapidă în teren, folosind mijloacele specifice sportului de bază. Așadar, nu ajunge să fi de exemplu un schior foarte bun, trebuie să citești cu rapiditate hărți folosind limbajul orientării și să fii în măsură să iei decizii aproape la fel de repede precum schiezi.
Ca să facă lucrurile și mai interesante, concursurile pot varia diferite elemente care țin de organizare: intervalul orar de desfășurare (zi sau noapte), anotimpul (primăvară, iarnă), lungimea traseului (scurtă distanță sau chiar semimaratoane) precum și numărul participanților (individual, echipe, ștafete).
Nu există un teren obligatoriu al acestor curse de orientare. Am urmărit pe YouTube etape deosebit de spectaculoase care se desfășoară în mediul urban, în mare viteză, pe străduțe și care au elemente de orientare foarte moderne: fântâni, turnuri, stâlpi de iluminat sau diverse clădiri.
De exemplu, vezi această etapă de sprint, printr-o mică localitate din Elveția la campionatul mondial din 2019. Ca să îți dai seama despre viteza acestor alergători, au terminat o cursă de 2100m în aproximativ 6:40 minute. Adică au alergat cam cu 3:10 min / km, un ritm foarte rapid având în vedere virajele extrem de strânse, desele schimbări de direcție precum și dificultatea deciziilor privind navigarea efectivă.
De-a lungul anilor, am admirat eleganța și siguranța cu care se deplasează în teren maeștrii ai orientării în alergare. Preferatul meu a fost francezul Thierry Gueorgiou, supranumit și regele distanțelor medii, datorită celor 20 medalii de aur pe la campionate mondiale: un fenomen al acestui sport, cu un palmares absolut remarcabil. Personalitatea lui, felul relaxat de a alerga precum și ușurința cu care părea că poate câștiga aproape orice competiție la care lua parte, a contribuit cu siguranță la popularizarea sportului și la entuziasmul cu care publicul a înconjurat concursurile de orientare.
Cele mai multe dintre concursuri au loc în medii naturale, precum pădurile. Nu degeaba, orientarea se mai numește și sportul pădurilor. O combinație între alergare și orientare în traseu folosind doar o hartă și o busolă. Identificarea rapidă a corespondenței dintre elementele de pe harta topografică și a celor din teren fac diferența între concurenți. E un joc care implică spiritul de observație, memorarea unor elemente vizuale, precum și îndrăzneala de a alege un drum din multitudinea celor posibile.
Desigur, trebuie să poți recunoaște cu ușurință un anumit set de simboluri folosite în alcătuirea hărților. E ca un limbaj pe care trebuie să-l înveți înainte de a construi fraze și de a citi cursiv hărți. Partea bună este că același limbaj se folosește la scară internațională, adică dacă vei fi într-o pădure suedeză și vei avea la îndemână o hartă de orientare din zona respectivă, poți fi sigur că vei putea desluși aceleași semne folosite pentru dealurile sălăjene sau munții maramureșeni.
Pe vremuri, Orientarea era o activitate sportivă asociată exclusiv turismului, de aceea se numea și Orientare Turistică. Apoi, poate tocmai fiindcă ritmul de desfășurare a competițiilor a crescut de la o zi la alta, a devenit Orientare Sportivă. Iar mai apoi, a rămas doar Orientare. Dincolo de aspectul competitiv, Orientarea prespune aer liber, mișcare, natură, relief natural.
Fiindcă orientarea este totuși un sport cu acte în regulă, avem și noi la nivel național o federație și puțin peste 40 de cluburi sportive afiliate. Dacă vorbești despre Orientare în Sălaj, spui Pro-Silva, clubul care activează în acest domeniu de peste 16 ani.
Unul dintre fondatorii acestui club, Tăutu (așa cum îl cunoaște lumea) are aproape 60 ani de turism și orientare. Un alt fondator, Florin, are 25 ani de orientare. Pe ambii i-am găsit implicați în organizarea celei de-a X-a ediții a cupei Pro-Silva. Clubul a dat de-a lungul timpului 3 campioni naționali, plecați acum spre alte zări.
În prezent, Pro-Silva e un club mic, cu puțini membri și care se luptă să supraviețuiască cu bani puțini, la fel ca majoritatea celorlalte cluburi de orientare din țară. Interesul copiilor nu este foarte ridicat, sportul acesta nu pare suficient de trendy. Și în plus, concursurile au loc în zone izolate și nu au parte de cea mai bună publicitate. Hărțile bune se fac greu și costă destul de mult, iar dacă vrei să practici orientarea, ai nevoie de ele.
Poate entuziasmul și pasiunea să suplinească lipsa materială? Pare că e aceeași întrebare pe care o tot auzi în spațiul nostru românesc, reformulată de ani de zile, cu privire la diferite activități sportive. Cele câteva cluburi care participă la cea de-a X-a ediție a cupei Pro-Silva se încăpățânează să spună că lipsa materială e doar una dintre multele piedici care trebuiesc depășite atunci când vrei să îți afirmi o identitate. Iar pentru cei care au devenit deja orientariști, e o mândrie să își găsească drumul printre multele obstacole presărate între start și sosire.
Al 10-lea concurs organizat de ei a avut loc la început de noiembrie, în zile de toamnă rece și ploioasă.
Am parcurs în ambele zile de concurs traseul copiilor, al începătorilor, cel care beneficiază de marcaje suplimentare cu bandă colorată. M-am bucurat să mă pot orienta pe traseu, să recunosc câteva elemente de relief, să-mi dau seama unde mă poziționez pe hartă. Așa cum îmi explica Tăutu, fiecare element pe care îl identifici pe hartă te bucură și îți aduce satisfacția unei mari realizări.
În prima zi, concursul a avut loc la Brebi, unde harta a fost realizată de către Pavel Gligor. “Multiplu campion național, maestru al sportului, antrenor și arbitru”, Pavel a reprezentat de-a lungul anilor un model de urmat pentru cei care au avut legătură cu orientarea. Florin îmi spune că a fost unul dintre cei mai buni orientariști ai țării și a meritat cu siguranță cel puțin un concurs care să-i fie dedicat. Cu rezultate deosebite la competiții de orientare și o activitate susținută de ani de zile în slujba sportului, acesta dă și numele etapei I de la Brebi.
A doua zi, ne regăsim în Valea Mănăstirii din Ortelec. Înainte ca să aibă loc startul oficial, parcurg din nou traseul copiilor. De data aceasta, nu e totul la fel de simplu: ratez o poiană fiindcă sunt prea grăbit, trec de marcaje, pierd din raza vizuală elemente de referință. Scap repede de momentele inițiale de incertitudine, mă întorc la ultimul punct cunoscut și reiau de acolo parcurgerea traseului – o abordare pe care am dobandit-o de-a lungul anilor în turism și alergare. Un orientarist experimentat ar fi putut corecta cu rapiditate și “în zbor” erori cu o atât de mică anvergură. Dar pentru mine, “un școlar” care abia buchisesc literele alfabetului orientării, pare cea mai simplă cale și mai sigură variantă. Re-încep cu răbdare să mă poziționez pe hartă, să identific elemente și repere după care să mă orientez. Redevine interesant. După ce cunoști alfabetul, poți începe sa formezi litere, să încerci să formezi propoziții, și de ce nu, să ajungi în cele din urmă să parcurgi de unul singur, un traseu.
Nu există un singur fel de a învăța: fiecare dintre noi are propria abordare și își alege propriul traseu. Exact ca în viață: unii aleargă, admițând că pot face greșeli, pe care se vor strădui să le vor corecteze din mers. Alții o iau încet, cu precauție, căutând cât mai multe elemente sigure care să le valideze, la fiecare pas, alegerile.
O cerință a concursurilor de orientare este de a evita vizibilitatea directă între concurenții care fac parte din aceeași categorie, tocmai pentru a nu-și copia alegerile și pentru a conferi o valoare cât mai mare alegerilor individuale. Asta presupune că la start vei amesteca între ei concurenții de la diferite categorii și deci vei regăsi participanți cu diferite abilități tehnice sau cu diferențe semnificative de vârstă pe aceeași zonă de start. Și ca o parabolă cu momentul startului, orientarea unește, înainte de a marca diferențele între concurenți. Emoțiile sunt evidente pentru fiecare participant. Este totuși o competiție și asta înseamnă să dai ce-i mai bun din tine. Pro-Silva a adus pe dealurile sălăjene peste 150 de învingători, din 10 cluburi de orientare din țară.
Nu avem experiența nordicilor, nici performanțele acestora. Iar concursurile noastre de orientare sunt departe de popularitatea pe care o au în alte țări ale lumii. Însă pădurile și dealurile noastre românești se pretează atât de bine pentru orientare, încât e păcat sa nu încerci să înțelegi această activitate sportivă. Dacă poți privi fiecare concurs ca pe o nouă provocare, ca pe o călătorie în sine, în care te poți re-descoperi, atunci ești viu și “altul” cu fiecare nouă încercare.
Dacă nu îți este teamă că te poți pierde pentru câteva clipe și nu îți dorești certitudini la fiecare pas al curselor personale, poate orientarea este un sport pentru tine.
S-ar putea chiar să îți facă plăcere în a-ți găsi drumul printre multele obstacole presărate între start și sosire.
Pentru a înțelege atmosfera concursului, poți să vizualizezi albumul de fotografii din paginile următoare!
Dacă ți-a plăcut ceva din această poveste, poți lăsa un comentariu.
Text și fotografie: Dan (dt@fragmente.ro)
Referințe:
[1] Site-ul oficial al Federației Române de Orientare FRO, unde găsești și o listă actuală a cluburilor din țară
[2] Site-ul oficial al Federației Internaționale de Orientare IOF, unde găsești o mulțime de materiale despre sport și competițiile organizate prin lume
[3] Despre cariera fabuloasă a lui Thierry, poți găsi un material chiar pe site-ul IOF
[4] Despre orientare poți găsi cărți materiale de popularizare pe Internet (în site-uri dedicate precum Orienteering.ro) sau în cărți precum Turism și Orientare Sportivă de Andrei Bogdan Teodorescu, Editura Fundației “România de Mâine”, 1998
[5] Despre Clubul Pro-Silva și despre evenimentele organizate de acesta, poți afla mai multe din pagina lor de Facebook
Îl cunosc și eu pe dl. Tăutu un om foarte dedicat. Încă un reportaj frumos.🙂
Dius, mulțumesc pentru comentariu! Dl Tăutu este cel care a “adus” orientarea pe meleagurile sălăjene. Să ai atât de multă consecvență de-a lungul anilor și să ai încă pasiunea vie, este o performanță în sine. Mi-a mărturisit că încă participă cu regularitate la concursuri. Cu părere de rău, îmi povestea că la ultimul concurs a ajuns la diferență de doar 2 secunde față de primul loc. La vârsta dânsului și după o așa activitate, nu mai trebuie să demonstrezi nimic: pasiunea i-a rămas însă vie!
Frumos și documentat. Felicitări pentru articolele publicate! Keep going!🙂
Florin, felicitări pentru efortul tău personal în a menține trează lumina asta firavă a Orientării. Vă doresc să alegeți cele mai bune “trasee” pentru a depăși obstacolele întâlnite!
Multumiri și felicitări organizatorilor!
Multumiri și felicitări autorului acestui frumos,corect și folositor articol.
În cei peste 60 de ani de activitate și implicarea în dezvoltarea acestei discipline sportive atât pe plan național cât și în sud-estul Europei am citit numeroase articole despre activitatea de Orientare.
Apreciez acest articol printre primele 3 ,citite de mine,care arată, corect,importanta și frumusețea acestei discipline sportive..(apreciez foarte mult folosirea corectă a terminologiei specifice Orientării)
Cu multumiri,
prof.Constantin Alexandrescu
Președinte de Onoare F.R.O.
Domnule profesor, vă mulțumesc pentru aprecieri. Cuvintele dvs mă onorează.
Cu siguranță, Orientarea nu beneficiază la noi în țară de atenția pe care ar merita-o. Însă pasiunea și implicarea oamenilor ca dvs și a celor doi reprezentanți locali, Tăutu și Florin, asigură continuitate acestui sport.
Îmi permit o analogie: victoria de la sosire poate fi posibilă numai dacă ne-am făcut treaba bine la fiecare post de control în parte.
Buna ziua , domnule Dan . Tot ce ați scris mai sus este ceva extraordinar si foarte interesant. Ca orice sport are nevoie si de partea teoretica, ca sa se inteleaga originea lui si bine inteles si regulile . Eu gasesc acest sport al padurilor ceva foate recreativ , si sanatos pentru dezvoltatea personala . Eu doresc celor doi fondatori si organizatori locali ( Tautu si Florin ) multe editii de acum incolo si dece nu si mai multi participanti . Mult succes pe mai departe.
Cu drag al vostru urmaritor Raul Socaciu
Domnule Socaciu, aveți dreptate: orientarea este un sport care are obligatoriu nevoie de pregătire teoretică. Dar poate asta îl face mai interesant, căci atunci când îl practici ești obligat să exersezi nu doar abilitățile fizice, ci și pe cele mentale. De altfel, am văzut un studiu care spunea că în acest sport, seniorii pot fi la fel de competitivi cu cei tineri tocmai datorită experienței și a numărului mic de greșeli pe le fac în parcurgerea traseelor.
Felicitări tuturor celor care se implică în acest sport. FELICITĂRI lui Nelu Tăutu, prietenul și colegul meu. Cu stimă și considerație tuturor !